VIERZE SCIUOVETE -  DI SCHIAVOLINO


STA VENENNE NATALE

E’ passato quase n’anno

e sta venenne già Natale,

tu me scritto na cartulina

chien’e lacreme e na prumessa:

“Tanti auguri di Buon Natale.

Ce vedimmo assai priesto,

primme ca tarna n’ata estate”.

Che bella prumessa che me fatta!

Vierno è friddo dint’a sta casa,

pure quanno ‘nce sta ‘o sole;

‘o tiempo passa lentamente,

anzi, pare ca nu’ passa maie

e ie me stregno dint’e braccie

‘n’ombra c’assumiglia a te.

San Giuseppe dint’a grotta

sta aspettanno ‘o piccerillo,

l’angiulille tuorno tuorno

fanno festa ch’e trumbette,

suone e canti, ‘n’alleria,

pe’ calmà mamma Maria.

Ccà nisciuno me cunsola,

manco ‘n’anema pietosa

ca me tene cumpagnia.

M’arricordo chilli tiempe,

quanno assieme tutt’e duie

preparavemo ‘o Presepio :

na muntagna ‘e carta pesta,

duie pasture ch’e zampogne

e pecurelle in quantità.

Dint’a grotta, che priezza,

‘a Maronna e San Giuseppe,

addenucchiati tutt’e duie,

nnanz’a culla ‘e paglia secca

aspettavano ‘mpazienti

c’arrivasse il Buon Giesù.

Quanta festa se faceva

tutt’assieme ‘int’a sta casa,

c’alleria, s’arredeva a crepapella,

e mo’ che tu me staie luntano

ccà nisciuno ride cchiù.


Ars idea studio - Web Design